Norme metodologice cu privire la Acordarea Indulgenței în timpul Jubileului Ordinar al anului 2025 convocat de Sanctitatea Sa Papa Francisc
„Acum a venit timpul unui nou Jubileu, în care să deschidem larg iarăși Poarta Sfântă pentru a oferi experienţa vie a iubirii lui Dumnezeu” (Spes non confundit, 6). În bula de convocare a Jubileului Ordinar din 2025, Sfântul Părinte, în momentul istoric actual în care „uitucă a dramelor din trecut, omenirea este supusă la o nouă şi dificilă încercare care vede atâtea populaţii oprimate de brutalitatea violenței” (Spes non confundit, 8), cheamă pe toţi creştinii să devină pelerini ai speranţei. Aceasta este o virtute de redescoperit în semnele timpurilor, care, cuprinzând „dorința inimii umane, care are nevoie de prezența mântuitoare a lui Dumnezeu, cer să fie transformate în semne de speranţă” (Spes non confundit, 7), care va trebui să fie luată mai ales în harul lui Dumnezeu şi în plinătatea milostivirii sale.
Deja în bula de convocare a Jubileului Extraordinar al Milostivirii din 2015, Papa Francisc sublinia cât de mult Indulgența dobândise în acel context „o importanță deosebită” (Misericordiae vultus, 22), deoarece milostivirea lui Dumnezeu „devine indulgență a Tatălui care, prin Mireasa lui Cristos, ajunge la păcătosul iertat şi îl eliberează de orice reziduu al consecinţei păcatului” (ibid.). În mod asemănător astăzi Sfântul Părinte declară că darul Indulgenței „permite să descoperim cât de nelimitată este milostivirea lui Dumnezeu. Nu este o întâmplare că în antichitate termenul «milostivire» era interschimbabil cu acela de «indulgență», tocmai pentru că el vrea să exprime plinătatea iertării lui Dumnezeu care nu are granițe” (Spes non confundit, 23). Așadar, Indulgența este un har jubiliar.
Prin urmare, şi cu ocazia Jubileului Ordinar din 2025, prin voința Suveranului Pontif, acest „Tribunal de Milostivire”, căruia îi revine să dispună tot ceea ce se referă la acordarea şi folosirea Indulgenței, vrea să impulsioneze sufletele credincioșilor să dorească şi să alimenteze dorința pioasă de a obține Indulgența ca dar de har, propriu şi special al fiecărui An Sfânt şi stabilește următoarele prescrieri, aşa încât credincioşii să poată beneficia de „dispozițiile pentru a putea obține şi a face efectivă practica Indulgenței Jubiliare” (Spes non confundit, 23).
În timpul Jubileului Ordinar din 2025 rămâne în vigoare orice altă acordare de Indulgență. Toţi credincioşii cu adevărat căiți, excluzând orice alipire de păcat (cf. Enchiridion Indulgentiarum, IV ed., norm. 20, § 1) şi mișcați de spirit de caritate şi care, în decursul Anului Sfânt, purificați prin sacramentul Pocăinţei şi întăriți de Sfânta Împărtășanie, se vor ruga după intențiile Suveranului Pontif, din comoara Bisericii vor putea obține Indulgența foarte deplină, iertarea păcatelor lor, care poate să fie aplicată sufletelor din purgator în formă de ajutor:
I.- În pelerinajele sacre
Credincioşii, pelerini ai speranţei, vor putea obține Indulgența Jubiliară acordată de Sfântul Părinte dacă vor întreprinde un pelerinaj pios:
spre orice loc sacru jubiliar: acolo participând cu evlavie la Sfânta Liturghie (de fiecare dată când o permit normele liturgice se va putea recurge înainte de toate la Liturghia proprie pentru Jubileu sau la Liturghia votivă: pentru reconciliere, pentru iertarea păcatelor, pentru a cere virtutea carității şi pentru înțelegerea popoarelor); la o Liturghie rituală pentru conferirea sacramentelor inițierii creştine sau Ungerea Bolnavilor; la celebrarea Cuvântului lui Dumnezeu; la Liturgia Orelor (oficiul lecturilor, laude, vespere); la Via Crucis; la Rozariul marian; la imnul Akathistos; la o celebrare penitenţială, care să se termine cu spovezile individuale ale celor prezenți, aşa cum este stabilit în Ritualul Pocăinţei (forma a II-a);
în Roma: la cel puţin una din cele patru Bazilici Papale Majore, „Sfântul Petru” în Vatican, „Preasfântul Mântuitor” în Lateran, „Santa Maria Maggiore”, „Sfântul Paul din afara zidurilor”;
în Ţara Sfântă: la cel puţin una din cele trei bazilici: a Sfântului Mormânt în Ierusalim, a Nașterii în Betleem, a Bunei Vestiri în Nazaret;
în alte circumscripții ecleziastice: la catedrală sau alte biserici şi locuri sacre desemnate de ordinariul locului. Episcopii vor ține cont de necesităţile credincioșilor precum şi de însăși oportunitatea de a menține intactă semnificaţia pelerinajului cu toată forţa sa simbolică, aptă să manifeste nevoia arzătoare de convertire şi de reconciliere;
II.- În vizitele pioase la locurile sacre
De asemenea, credincioşii vor putea obține Indulgența Jubiliară dacă, individual, sau în grup, vor vizita cu evlavie orice loc jubiliar şi acolo, pentru o perioadă corespunzătoare de timp, se vor întreține în adorație euharistică şi în meditație, încheind cu Tatăl Nostru, Mărturisirea de Credinţă în orice formă legitimă şi invocații către Maria, Născătoare de Dumnezeu, pentru ca în acest An Sfânt toţi „vor putea experimenta apropierea celei mai afectuoase dintre mame, care nu abandonează niciodată pe fiii săi” (Spes non confundit, 24).
În ocazia deosebită a Anului jubiliar se vor putea vizita, în afară de locurile însemnate de pelerinaj amintite mai sus, şi aceste alte locuri sacre în aceleaşi condiții:
în Roma: Bazilica „Santa Croce in Gerusalemme”, Bazilica „San Lorenzo al Verano”, Bazilica „San Sebastiano” (se recomandă cu căldură vizita evlavioasă numită „a celor şapte biserici”, atât de îndrăgită de sfântul Filip Neri), Sanctuarul „Divino Amore”, Biserica „Santo Spirito in Sassia”, Biserica „San Paolo ale Tre Fontane”, loc al martiriului apostolului, catacombele creştine; bisericile de pe drumurile jubiliare dedicate respectiv lui Iter Europaeum şi bisericile dedicate femeilor Patroane ale Europei şi Învățători ai Bisericii (Bazilica „Santa Maria sopra Minerva”, „Santa Brigida a Campo de’ Fiori”, Biserica „Santa Maria della Vittoria”, Biserica „Trinità dei Monti”, Bazilica „Santa Cecilia a Trastevere”, Bazilica „Sant’Agostino in Campo Marzio”);
în alte locuri din lume: cele două bazilici papale minore din Asisi, „Sfântul Francisc” şi „Sfânta Maria a Îngerilor”; bazilicile pontificale a Sfintei Fecioare Maria din Loreto, a Sfintei Fecioare Maria din Pompei, a „Sfântului Anton” din Padova; orice bazilică minoră, catedrală, con-catedrală, sanctuar marian precum şi, pentru utilitatea credincioșilor, orice biserică însemnată sau sanctuar desemnat de fiecare episcop diecezan sau eparhial, precum şi sanctuare naţionale sau internaționale, „locuri sfinte de primire şi spaţii privilegiate pentru a genera speranţă” (Spes non confundit, 24), indicate de Conferințele Episcopale.
Credincioşii cu adevărat căiți care nu vor putea participa la celebrările solemne, la pelerinaje şi la vizitele pioase din motive grave (cum sunt înainte de toate toată călugărițele şi călugării din claustrare, bătrânii, bolnavii, deținuții, precum şi cei care, în spital sau în alte locuri de îngrijire, prestează slujire continuă faţă de bolnavi), vor obține Indulgența jubiliară, sub aceleaşi condiții dacă, uniţi în spirit cu credincioşi care sunt prezenți, îndeosebi în momentele în care cuvintele Suveranului Pontif sau ale episcopilor diecezani vor fi transmise prin mijloacele de comunicare, vor recita în propria casă sau acolo unde îi reține impedimentul (de exemplu în capela mănăstirii, a spitalului, a casei de îngrijire, a închisorii…) Tatăl Nostru, Mărturisirea de Credinţă în orice formă legitimă şi alte rugăciuni conforme cu finalitățile Anului Sfânt, oferind suferinţele lor sau greutățile din propria viaţă;
III.- În faptele de milostenie şi de pocăință
În afară de asta, credincioşii vor putea obține Indulgența jubiliară dacă, având suflet evlavios, vor participa la misiunile populare, la exerciții spirituale sau la întâlniri de formare despre textele Conciliului al II-lea din Vatican şi ale Catehismului Bisericii Catolice, care trebuie ținute într-o biserică sau alt loc adaptat, după intenția Sfântului Părinte.
În pofida normei conform căreia se poate obține o singură Indulgență plenară pe zi (cf. Enchiridion Indulgentiarum, IV ed., norm. 18, § 1), credincioşii care vor fi făcut actul de caritate în favoarea sufletelor din purgator, dacă se vor apropia legitim de sacramentul Împărtășaniei a doua oară în aceeaşi zi, vor putea obține de două ori în aceeaşi zi Indulgența plenară, aplicabilă numai răposaților (se înţelege în cadrul unei celebrări euharistice; cf. can. 917 şi Comisia Pontificală pentru interpretarea autentică a CIC, Responsa ad dubia, 1, 11 iulie 1984). Prin această dublă ofrandă, se face un lăudabil exercițiu de caritate supranaturală, prin acea legătură cu care sunt uniţi în Trupul mistic al lui Cristos credincioşii care încă peregrinează pe pământ, împreună cu aceia care deja au terminat drumul lor, în virtutea faptului că „indulgența jubiliară, în virtutea rugăciunii, este destinată în mod deosebit celor care ne-au precedat, pentru ca să obțină milostivire deplină” (Spes non confudit, 22).
Dar, în mod mai special, chiar „în Anul Jubiliar vom fi chemaţi să fim semne tangibile de speranţă pentru atâția fraţi şi surori care trăiesc în condiții de durere” (Spes non confundit, 10): prin urmare Indulgența este anexată şi de faptele de milostenie şi de pocăință, cu care se mărturiseşte convertirea întreprinsă. Credincioşii, urmând exemplul şi mandatul lui Cristos, să fie stimulați să facă mai frecvent fapte de caritate sau milostivire, îndeosebi în slujba acelor fraţi care sunt apăsaţi de diferite necesități. Mai precis să redescopere „faptele de milostenie trupească: a da de mâncare celor înfometați, a da de băut celor însetați, a îmbrăca pe cei goi, a primi pe străini, a asista pe bolnavi, a vizita pe cei închiși, a îngropa pe cei morți” (Misericordiae vultus, 15) şi să redescopere de asemenea „faptele de milostenie spirituală: a sfătui pe cei îndoielnici, a învăța pe neştiutori, a avertiza pe păcătoşi, a mângâia pe cei mâhniți, a ierta ofensele, a suporta cu răbdare persoanele deranjante, a-l ruga pe Dumnezeu pentru vii şi pentru morți” (ibid.).
În acelaşi mod credincioşii vor putea obține Indulgența jubiliară dacă vor merge ca să viziteze pentru un timp corespunzător pe fraţii care se află în necesitate sau dificultate (bolnavi, deținuți, bătrâni aflați în singurătate, abili în mod diferit…), ca şi cum ar face un pelerinaj spre Cristos prezent în ei (cf. Mt 25,34-36) şi respectând obișnuitele condiții spirituale, sacramentale şi de rugăciune. Credincioşii, fără îndoială, vor putea repeta aceste vizite în cursul Anului Sfânt, dobândind în fiecare dintre ele Indulgența plenară, şi zilnic.
Indulgența plenară jubiliară va putea să fie obținută şi prin inițiative care să realizeze în mod concret şi generos spiritul penitenţial care este ca sufletul Jubileului, redescoperind îndeosebi valoarea penitenţială a zilei de vineri: abţinându-se, în spirit de pocăință, cel puţin în timpul unei zile de la distrageri nesemnificative (reale dar şi virtuale, induse de exemplu de mass-media şi de social network) şi de consumuri superflue (de exemplu postind sau practicând abstinenţa conform normelor generale ale Bisericii şi specificărilor episcopilor), precum şi donând o sumă proporționată de bani săracilor; susținând opere cu caracter religios sau social, în special în favoarea apărării şi ocrotirii vieţii în fiecare fază a sa şi a calității însăși a vieţii, a copilăriei abandonate, a tineretului aflat în dificultăți, a bătrânilor nevoiași sau singuri, a migranţilor din diferitele țări „care părăsesc ţara lor în căutarea unei vieți mai bune pentru ei înșiși şi pentru familiile lor” (Spes non confundit, 13); dedicând o parte corespunzătoare din propriul timp liber pentru activități de voluntariat, care îmbracă interes pentru comunitate sau pentru alte forme asemănătoare de angajare personală.
Toţi episcopii diecezani sau eparhiali şi cei care în drept sunt echivalaţi lor, în ziua cea mai oportună a acestui timp jubiliar, cu ocazia celebrării principale în catedrală şi în fiecare din bisericile jubiliare, vor putea împărți Binecuvântarea Papală cu Indulgența plenară anexată, care poate fi dobândită de toţi credincioşii care vor primi această Binecuvântare sub condițiile obișnuite.
Pentru ca accesul la sacramentul Pocăinţei şi la obținerea iertării divine prin puterea cheilor să fie facilitată din punct de vedere pastoral, ordinariii locali sunt invitați să acorde canonicilor şi preoţilor, care în catedrale şi în bisericile desemnate pentru Anul Sfânt vor putea asculta spovezile credincioșilor, facultățile în mod limitat la forul intern, despre care vorbesc, pentru credincioşii din Bisericile orientale, can. 728 § 2 din CCEO, şi în cazul unei eventuale rezervări, cele pentru can. 727, fiind excluse, cum este evident, cazurile despre care vorbește can. 728 § 1; în timp ce pentru credincioşii din Biserica latină, facultățile despre care vorbește can. 508 § 1 din CIC.
În această privință, această Penitenţiarie îndeamnă pe toţi preoţii să ofere cu disponibilitate şi dăruire generoasă de sine cea mai amplă posibilitate credincioșilor să se folosească de mijloacele mântuirii, adoptând şi publicând orare pentru spovezi, în acord cu parohii sau rectorii bisericilor limitrofe, fiind prezenți în confesional, programând celebrări penitenţiale cu ritmicitate fixă şi frecventă, oferind şi cea mai amplă disponibilitate de preoţi care, datorită faptului că au ajuns la limite de vârstă, sunt privați de sarcini pastorale definite. În funcţie de posibilități să se amintească de asemenea, în conformitate cu motu proprio Misericordia Dei, oportunitatea pastorală de a asculta spovezile şi în timpul celebrării Sfintei Liturghii.
Pentru a ușura misiunea duhovnicilor, Penitenţiaria Apostolică, prin mandatul Sfântului Părinte, dispune ca preoţii care vor însoți sau se vor uni la pelerinajele jubiliare în afara propriei dieceze, pot să se folosească de aceleaşi facultăți cu care au fost înzestrați în propria dieceză de către autoritatea legitimă. Apoi vor fi conferite facultăți speciale de către această Penitenţiarie Apostolică penitenţiarilor din bazilicile papale romane, canonicilor penitenţiari sau penitenţiarilor diecezani instituiţi în fiecare circumscripţie ecleziastică.
Duhovnicii, după ce i-au instruit cu iubire pe credincioşi cu privire la gravitatea păcatelor la care este anexată o rezervare sau o cenzură, vor determina, cu caritate pastorală, cu pocăinţe sacramentale corespunzătoare, aşa încât să-i conducă la o corectare stabilă cât mai curând posibil şi, în funcţie de natura cazurilor, să-i invite la repararea eventualelor scandaluri şi daune.
În sfârşit, Penitenţiaria îi invită cu căldură pe episcopi, ca deţinători ai triplei munus de a învăța, de a conduce şi de a sfinţi, să aibă grijă să explice clar dispozițiile şi principiile propuse aici pentru sfințirea credincioșilor, ţinând cont în mod deosebit de circumstanțele de loc, de cultură şi de tradiții. O cateheză adaptată la caracteristicile socio-culturală ale fiecărui popor va putea propune în manieră eficace Evanghelia şi ansamblul mesajului creştin, înrădăcinând mai profund în inimi dorința de acest dar unic, obţinut în virtutea medierii Bisericii.
Decretul prezent are validitate pentru întregul Jubileu Ordinar din 2025, în pofida oricărei dispoziții contrare.
Dat la Roma, din sediul Penitenţiariei Apostolice, la 13 mai 2024, comemorarea Sfintei Fecioare Maria de la Fatima.
