Un bicentenar și un centenar …

18 mai 2020 – un bicentenar și un centenar cu totul deosebite

În urmă cu 200 de ani, în localitatea Vășad, jud. Bihor, într-o familie de origine nobiliară din Onceştii Maramureşului, se năștea Ioan Vancea de Buteasa, viitor canonic de Oradea, episcop de Gherla și al doilea mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma.
Ioan Vancea de Buteasa a fost unul dintre marii creatori de cultură și istorie națională în Transilvania, pentru a cărui memorie posteritatea mai are încă mult de recuperat după decenii întregi de istorie falsificată.
Ca mitropolit greco-catolic, a participat la Conciliul Vatican I, unde, la data de 28 ianuarie 1870 a celebrat prima liturghie solemnă în limba română, în rit bizantin în Bazilica Sf. Petru din Roma, în prezența Papei Pius al IX-lea și a întregului corp al cardinalilor Bisericii Catolice, impresionați de frumusețea ritului răsăritean și de asemănările lingvistice dintre limba română și limbile latină și italiană.
Absolvent al Colegiului „Sfânta Barbara” și al Universității din Viena, cu doctoratul obținut în 7 iunie 1849 la Institutul vienez „Augustineum”, mitropolitul Ioan Vancea este considerat al doilea ctitor al Blajului și al învățământului românesc din Ardeal: de numele său se leagă cele peste 300 de şcoli confesionale românești ridicate în parohiile greco-catolice din Transilvania, precum și construirea Internatului Vancean din Blaj și dezvoltarea programei școlare, gimnaziale și academice.
Mitropolitul Dr. Ioan Vancea a fost unul dintre semnatarii „Memorandumului de la Blaj” din 3 iulie 1872, împreună cu Ioan Raţiu şi George Bariţiu, prin care se cerea recunoaşterea limbii române ca limbă oficială de predare în învăţământul superior alături de cea maghiară şi autonomia şcolilor confesionale. De asemenea, prin discursul din Casa Magnaţilor din Parlamentul de la Budapesta din 13 mai 1879 a respins în mod ferm proiectul legilor Tréfort al guvernului Tisza Kálmán, de maghiarizare în învățământ.
Eruditul Mitropolit a apărat permanent autonomia, ritul şi limba liturgică română şi a obţinut dezmembrarea parohiilor române unite ale Vicariatului de Maramureș (Sighetul Marmaţiei) de Episcopia Ruteană Greco-Catolică a Muncaciului şi alipirea lor la Episcopia Greco-Catolică de Gherla. Cu ocazia acestor demersuri, diplomația Vaticanului a intrat în posesia informațiilor exacte referitoare la teritoriile locuite de români, care aveau să constituie un atu important la derularea viitoarelor tratative privind granițele etnice ale Transilvaniei, la sfârșitul Primului Război Mondial.
Ioan Vancea a avut nu numai un înalt rafinament estetic și intelectual, ci și o uriașă generozitate, necesară unor mari realizări: prin ajutorul dat de el s-au realizat introducerea apei curente, canalizarea, pavarea aleilor și trotuarelor și alte lucrări de urbanism și civilizaţie ale Blajului. Extrem de activ și de eficient, și-a condus cu mână hotărâtă opera sa până în ziua morții sale neașteptate: a prezidat şedinţele Consistoriului şi a vizitat clădirea noului internat de băieţi din Blaj, care urma să se deschidă în luna septembrie a aceluiaşi an. Trecut la cele veșnice la 31 iulie 1892, a fost înmormântat în cripta arhiereilor din Blaj.

Tot pe data de 18 mai, în urmă cu 100 de ani, în orăşelul polonez Wadowice, la 50 km de Cracovia, se năștea Karol Jozef Wojtyla, devenit Papa Ioan Paul al II-lea, al 264-lea papă al Bisericii Catolice. Este considerat cel mai iubit papă din istorie, reușind să marcheze și să schimbe o lume întreagă prin tot ceea ce a întreprins și a realizat.
Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978 – aprilie 2005) este considerat al treilea ca durată din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (34-37 ani) și a lui Pius al IX-lea (31 ani), viaţa şi pontificatul său fiind întrepătrunse cu schimbările istoriei. Papa a supravieţuit celui de-al Doilea Război Mondial și unui atentat ucigaș, a depăşit două regimuri totalitare – nazism şi stalinism – şi a contribuit la căderea Zidului Berlinului, care a marcat prăbuşirea comunismului în Europa şi reunificarea continentului. Sf. Papă Ioan Paul al II-lea a fost un susţinător declarat al mişcării anti-comuniste din ţara sa natală, ceea ce i-a atras un val imens de simpatie din Europa Centrală şi de Est.
Papa Ioan Paul al II-lea a efectuat 32 de vizite oficiale și 104 vizite apostolice pe tot mapamondul, a vizitat 129 de națiuni şi a avut 738 întâlniri cu şefi de state și 246 întâlniri cu prim-miniştrii.
La 13 mai 1981, a fost victima unui atentat comis în Piaţa “Sfântul Petru” din Vatican, de către extremistul Mehmet Ali Ağca, care a tras cu un pistol din apropiere trei gloanțe care au trecut pe lângă inima suveranului pontif. Despre atentat, papa avea să afirme: „o mână a tras cu glonțul, alta i-a modificat traiectoria”, referindu-se la protecția Maicii Domnului asupra lui, în ziua în care întreaga creştinătate catolică aniversa apariția ei de la Fatima. În timpul vizitei sale din 1983 papa l-a iertat în mod public pe agresor.
A acordat o atenţie specială tinerilor: astfel în anul 1985 a iniţiat Zilele Mondiale ale Tineretului. În cele 19 ediţii celebrate de-a lungul pontificatului său, au participat milioane de tineri din întreaga lume, trăind o experiență de comunitate ”globală” fără precedent, dar și fără echivalent (pot să o afirm ca un norocos participant direct la două dintre ele).
Papa Ioan Paul al II-lea a fost primul papă care s-a deplasat într-o ţară majoritar ortodoxă, prin vizita în România din perioada 7-9 mai 1999. Venirea papei Ioan Paul al II-lea în ţara noastră a fost unanim recunoscută drept unul dintre cele mai importante evenimente ecumenice ale secolului trecut, cu atât mai mult cu cât invitaţia adresată suveranului pontif de către patriarhul Teoctist (1915-2007) a fost prima adresată de un patriarh al Bisericii Ortodoxe unui conducător al Bisericii Catolice de la Marea Schismă din 1054.
A trecut la cele veșnice la 2 aprilie 2005, fiind înmormântat la 8 aprilie 2005, în cripta de sub Basilica San Pietro din Roma.
La 27 aprilie 2014, Papa Ioan Paul al II-lea şi Papa Ioan al XXIII-lea au fost canonizaţi în cadrul unei ceremonii oficiate de Papa Francisc în Piața “Sf. Petru” din Roma, la care au asistat sute de mii de credincioşi din întreaga lume. (articol preluat Dorin Sabau)