Reportaj. Mărturii sângerânde peste timp
Ne aflăm în atmosfera zilei de 1 noiembrie, zi în care Biserica Catolică își sărbătorește sufletele sfinte, care L-au mărturisit, de multe ori cu preț de sânge pe Domnul și Dumnezeul lor Iisus Hristos; zi în care creștinii sunt alături de cei dragi care au trecut granița Vieții Veșnice… zi care mai este numită în Ardeal: LUMINAȚIILE. Cât de ușor sau dificil, mai este de a-L mărturisi pe Dumnezeu, într-o lume care parcă nu mai dorește să se sacrifice din iubire pentru aproapele, parcă vrea să se declare pe sine „dumnezeu”? Avem nevoie, mai mult decât oricând de modele, de lumini într-o lume a întunecimilor și eroii reportajului de azi ne dovedesc că dincolo de timp și spațiu, iubirea față de Dumnezeu și sacrificiul pot înfrânge ura, așa cum nicio armată nu o să reușească vreodată să o facă.
Secția de Artă din cadrul Muzeului Județean din Satu Mare a organizat, în data de 29 octombrie 2024, o serie de manifestări dedicate Bisericii Greco-Catolice și personalităților sale, parteneri media fiind Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și Gazeta de Nord-Vest.
Evenimentul a fost dedicat memoriei celor șapte episcopi ai Bisericii Române Unite cu Roma, Greco – Catolică: IOAN SUCIU, VALERIU TRAIAN FRENȚIU, IULIU HOSSU, TIT LIVIU CHINEZU, IOAN BĂLAN, VASILE AFTENIE și ALEXANDRU RUSU martiri în închisorile din perioada comunistă.
Programul a cuprins: vernisajul expoziției foto-documentare „FERICIȚII EPISCOPI MARTIRI GRECO – CATOLICI ROMÂNI”; lansarea catalogului expozițional „FERICIȚII EPISCOPI MARTIRI GRECO-CATOLICI ROMÂNI”, autor Denisa Săveanu Cărăian, Prefață P.S. Vasile Bizău, Episcop Greco – Catolic de Maramureș; lansarea cărții: „MITROPOLITUL GRECO-CATOLIC ALEXANDRU NICOLESCU”, autor dr. Mădălin Sebastian Lung, Prefața fiind semnată de Dr. Daniela Bălu, director al Muzeului Județean Satu Mare, Postfață dr. Klara Guseth, șef Serviciul Județean Maramureș al Arhivelor Naționale; procesiune cu lumânări și slujbă religioasă în memoria episcopilor martiri (de la Muzeul de Artă – la Biserica Greco-Catolică Sf. Arhangheli „Mihail și Gavril” din Satu Mare).
Calvarul peste timp al unui neam. Fericiții episcopi martiri Greco-catolici români
„Via Crucis a episcopilor Greco-Catolici a început cu arestarea lor, care a fost făcută în perioada 27-29 octombrie 1948, în stilul stalinist consacrat „în modul cel mai discret posibil”, „procedând cu mult tact” (NISTOR ALIN BĂDICEANU – antreprenor social; Președinte al Asociației „Nistor Bădiceanu”, Președinte „Asociația Generală a Românilor Uniți” Eparhia Oradea) „doar în caz de strictă necesitate să se apeleze la trupele de jandarmi care au primit ordine în acest sens”, cu indicația finală de a raporta „maniera în care s-au derulat operațiunile indicând starea de spirit a populației”, după cum este menționat în Indicațiile scrise pe ordinele de arestare emise pe numele episcopilor și a celor 25 de clerici arestați împreună cu ei.
Arestările au fost făcute după același scenariu, cu discreție maximă, motivul verbal al prezenței echipelor de la Securitate la reședințele episcopale fiind acela de a adresa o „invitație la o audiență în București” pe care o face domnul ministru al Cultelor episcopului vizat sau să „facă o declarație” la sediul poliției locale, ofițerii de Securitate negând că ar fi vorba de o arestare ceea ce a făcut ca cei arestați să nu își pregătească haine călduroase și de schimb. Motivul real al arestărilor, așa cum apare în declarații și rapoarte, era „ca să nu-i polarizăm în jurul nostru pe antidemocrați” sau „ca o măsură preventivă luată de guvern”, după concluziile de anchetă în dosarul lui PS Ioan Suciu.
Primul ierarh pe listaSecurității a fost P.S. Ioan Suciu, a cărui arestare a avut loc împreună cu 12 canonici si preoți și a fost făcută în data de 27 octombrie ora 15.00 decizia arestării fiind luată în baza unor rezoluții ministeriale datate încă din 21 octombrie, întregul lot fiind transferat sub pază militară la București și depus în arestul Ministerului de Interne.
Arestarea și condițiile deținerii au fost descrise de către episcop într-o scrisoare care a ajuns în mod clandestin la Nunțiatură Apostolică din București: „… am fost izbit de atmosfera umedă, de năvala unui miros de murdări eomenească. Ce era? Supapa canalului colector da în celula mea și, din aripa clădirii de deasupra, toate W.C-urile curgeau prin camera mea (…)
Aici am petrecut două nopți și două jumătăți de zi, fără hrană, fără apă… Și fiindcă nu era deloc lumină, șobolanii, soarecii, guzganii, treceau peste mine ca peste un vechi prieten al gâzelor și al micilor lighioane. În această atmosferă și cu acest mobilier, mobil și imobil, am petrecut neuitate clipe de apropiere, de unire cu Cel răstignit. Sunt dulcețuri divine ce nu se pot primi decât în temnițe. E o zonă a Crucii pe care nu o cunosc decât cei din închisori sau din alte asemătoare colivii.(…) Deodată zidul celulei îngădui să străbată până la mine murmurul lin și înmiresmat al unuicîntec. Deslușii bine, tot mai bine, Cuvine-se cu adevărat, după melodia de la Blaj.(…) Am înțeles că sunt frați Preoți, poate protopopul din Ocna Mureșului.
I-am unit la ruga mea și, topiți într-o iubire ispășitoare, țineam sufletele noastre și Biserica lui Isus în Neamul nostru ca să nu fie înghițită de iad. (…)”.
Primul episcop arestat în „noaptea episcopilor” (noaptea din 28/29 octombrie) a fost P.S. Frențiu, când „la ora una dimineața am fost trezit de șeful Siguranței și am fost invitat să plec la București la Ministerul Cultelor, inisistând că nu sunt arestat ci doar invitat de domnul ministru. Seara, sosind la București, am mers la Ministerul de Interne, zicând că trebuie să anunțe că au sosit. După o așteptare de o oră în mașină m-au poftit în salon până când se informează când mă primește Dl Ministru. Intrând la Ministerul de Interne, m-au condus într-o celulă din beciurile Ministerului, unde era deja P.S. Aftenie și după un sfert de oră l-au adus și pe P.S. Suciu”, conform mărturiei ierarhului de Oradea Mare.
P.S. Frențiu a mai menționat că începând cu data de 10 octombrie reședința episcopală era păzită, numănui nu i se permitea să intre sau să iasă, doar după o atentă percheziție”.
Următorul episcop arestat a fost Iuliu Hossu, care a fost reținut la ora 1,30 dimineața de către Securitate la reședința fratelui său din București, ierarhul fiind „invitat” la Ministerul Cultelor pentru a preda împreună cu episcopul Márton Áron noul statut al Bisericii Catolice din România.
Scena arestării este relatată de către nepoata episcopului: „Noaptea, pe la orele 2, a intrat în casă un individ care a aprins lumina și m-a intrebat unde este telefonul. I l-am arătat, iar dânsul a tăiat firul. Apoi m-a întrebat unde doarme episcopul și ne-a pus să-l trezim. Soțul meu i-a răspuns că nu-l va trezi, pentru că în această casă unchiul meu este oaspete și deci să-l trezească dânsul dacă dorește. Așadar, a bătut la ușă, iar unchiul meu s-a trezit și, când a aflat cine îl trezește, a cerut să i se acorde timp pentru îmbrăcare… După ce s-a spălat și s-a îmbrăcat, a fost poftit să-i însoțească pe cei care veniseră după el și a fost dus”.
P.S. Hossu a trecut prin umilința unei percheziții amănunțite, ulterior fiind „depus” în arestul Ministerului de interne unde a rămas următoarele trei zile împreună cu ceilalți ierarhi uniți. Imediat după ce a păşit în celula arestului „m-am așezat în genunchi și, cu fruntea la pământ, am dat mărire Domnului Isus, care m-a învrednicit pe mine nevrednicul de această mare cinste a temniței pentru credință”.
Episcopul Vasile Aftenie și protopopul Tit Liviu Chinezu au fost arestați în aceași noapte de 28/29 octombrie la ora 2.30 din reședința vicariatului din București, toți cei aflați în clădire fiind supuși unui tratament dur, percheziție și amenințați cu moartea. Deși a primit un „semn” despre iminenta arestare, P.S. Aftenie a ales să-și înfrunte persecutorii și să meargă pe calea crucii alături de confrații episcopi pe care urma să-i revadă în „submarinul de la Interne” în dimineața respectivă. Martor ocular al arestării a fost protopopul Vasile Mare care dă mărturie despre cum a decurs aceasta.
În aceași mărturie relatează o întâmplare misterioasă petrecută în ziua arestării când episcopul și câțiva preoți ieșiseră în curtea bisericii când, deodată, apare o fetiță între ei, care insistă să afle „Cine este episcopul?” Ea se jucase în nisipul din dreptul gardului de la stradă și a auzit ce au vorbit între ei doi oameni: „La noapte, de aici vom aresta pe Episcopul”.
Toți au fost puțin tulburați. Un tânăr, Traian Suciu, i-a propus episcopului să se ascundă și să fie păzit de greco-catolicii din zona Bucureștii Noi. [Episcopul] însă, luând în mână crucea pectorală, i-a răspuns: „Această cruce mă oprește. Dragul meu, tot eu să mă ascund? Ce s-ar întâmpla dacă pe front generalul ar dezerta? Dacă n-ar fi aceasta [crucea], aș ști eu ce să fac!”
Un caz aparte a fost arestarea lui P.S. Rusu, căruia, cu mult timp înainte de a fi arestat, i s-a evacuat (în data de 11 octombrie) reşedinţa episcopală rămânând o perioadă oaspetele episcopului Hossu la Cluj unde i s-a stabilit de către Securitate domiciliu forţat. În 19 octombrie episcopul Rusu este condus sub escortă la Baia Mare şi continuă să rămână în domiciliu forţat la ordinul minoriţilor până în dimineaţa arestării sale, 29 octombrie ora 6, când „a fost sculat de șeful Siguranței, care l-a poftit până la Biroul său pentru a face o nouă declarație”.
Împreună cu prelaţii papali Gheorghe Bob și Ludovic Vida a fost îmbarcat într-un jeep mizerabil şi, după două opriri la Satu Mare (unde convoiului i s-au alăturat şi „pasagerii” Titus Berinde și Dr. Câmpeanu Vasile) şi Oradea, P.S. Rusu a ajuns în acelaşi arest al Ministerului de Interne în celula unde era episcopul Suciu.
P.S. Bălan a fost arestat în după amiaza aceleaşi zile de 29 octombrie, când a fost invitat „să meargă până la Securitate că-l așteaptă doi domni veniți de la București”, totul petrecându-se foarte rapid, cel „invitat” având atâta răgaz cât să-şi ia un pardesiu. Cu un convoi de mai multe maşini în care erau reţinuţi şi canonici din Timişoara şi Arad, episcopul Bălan a ajuns a doua zi în Bucureşti fiind „depus” ultimul în arestul Ministerului de Interne.
„Credința noastră este viața noastră”
În arestul Ministerului de Interne, episcopii uniţi au rămas aproximativ 60 de ore urmărindu-se prin această măsură demoralizarea lor înainte de întâlnirea programată cu ministrul Cultelor.Prima întrevedere cu ministrul Stoian a avut-o P.S. Hossu fără ceilalţi ierarhi, în seara arestării sale fiind considerat „mai diplomat” şi mai uşor de abordat pentru „rolul istoric” ce urma să-l joace trecând la ortodoxie.
De trei ori oficialul comunist i-a adresat chemarea de a-şi asuma un „rol frumos în aceste momente istorice pe care le trăim”, răspunsul ierarhului a fost „invariabil acelaşi, „credinţa noastră este viaţa noastră”. „Domnul ministru m-a jignit profund, cum şi-a putut imagina că un episcop ar fi capabil de o asemenea josnicie”, îşi aminteşte ierarhul acea discuţie. Acelaşi răspuns l-au dat şi ceilalţi episcopi în faţa demnitarului comunist când au fost chemaţi în audienţă la acesta, alegând să continue împreună Calea Crucii, cu stațiunile următoare Dragoslavele, Căldărușani, Sighet, Curtea de Argeș, Ciorogârla și București”. (Studiu de cercetare istorică realizat de domnul NISTOR ALIN BĂDICEANU Sursă: https://www.egco.ro/2024/10/28/arestarea-episcopilor-martiri/)
„Acest proiect marchează cinci ani de la beatificarea episcopilor martiri de către Sfântul Părinte Papa Francisc, precum și 76 de ani de la scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice din România…” (dr. Daniela Bălu, director al Muzeului Județean Satu Mare) și reprezintă un demers care și-a propus să promoveze valorile culturale, istorice și ecleziastice, prin cercetare și documentare, și să le readucă în atenția comunității, rezultatul final fiind valorificat muzeografic prin Catalogul și Expoziția ce evidențiază, cu ajutorul artefactelor, documentelor și fotografiilor de arhivă, rolul avut de acești ierarhi, de-a lungul timpului. În spațiul expozițional sunt expuse bunuri din patrimoniul Muzeului Județean Satu Mare și din colecțiile partenerilor, cum ar fi: panouri cu câte o scurtă biografie a episcopilor, fotografii, documente, veșminte, obiecte liturgice, publicații, articole din presa vremii și picturi care îi înfățișează pe ierarhii Bisericii Române Unite.
De asemenea, au fost făcute publice pentru prima oară, documente și fotografii cu Înalții Ierarhi, tezaurizate în colecția Ioniță G. Andron a Muzeului Județean Satu Mare.”
„Ne bucurăm de sprijinul mai multor instituții și personalități, partenere ale evenimentului (DENISA SĂVEANU CĂRĂIAN, Muzeograf – inițiatoarea și organizatoarea evenimentului).
Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș, Episcopia Greco-Catolică de Maramureș, Episcopia Greco-Catolică de Oradea, Muzeul Arhiepiscopiei Majore a Bisericii Greco-Catolice, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet, Protopopiatul Greco-Catolic – Satu Mare, Parohia Greco-Catolică „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” – Satu Mare, Biserica Greco-Catolică „Sf. Apostoli Petru și Pavel” Botiz – jud. Satu Mare, Casa de Cultură Sânnicolau Mare, Editura Surorilor Lauretane Baia Mare (tipărirea catalogului), Uniunea Ucrainenilor din România; documentele fotografice fiind oferite și de Episcopiile Greco-Catolice de Lugoj și București. De asemenea, în cadrul expoziției noastre poate fi văzută și imaginea închisorii de la Sighetu Marmaţiei, una dintre cele mai temute centre de exterminare ale elitelor româneşti, care este redată în lucrările artistului Adrian Sabadîș, dar și portrete ale înalților ierarhi, care sunt realizate de Sebastian Iacobuț.
De asemenea, Catalogul expoziției și materialele de promovare conțin o lucrare inedită, numită „Fericiții Episcopi Martiri Greco – Catolici Români”, realizată de doamna Elisabeta Talpoș – artist plastic, după pictura murală din Biserica Greco – Catolică „Schimbarea la față”, Velența – Oradea, în fundal fiind redată Biserica Greco – Catolică „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Satu Mare, locaș de cult sfințit în 1937 de Mitropolitul Alexandru Nicolescu și de Episcopii: Alexandru Rusu, Iuliu Hossu, Valeriu Traian Frențiu și Ioan Bălan.
„29 octombrie 1948 a însemnat arestarea episcopilor o întreagă generație de episcopi care au fost arestați și împreună cu ei, preoții lor și apoi o bună parte dintre credincioși, care au colaborat cu ei îndeaproape și aceasta pentru a fi anihilată o întreagă comunitate de credință (P.S. Vasile Bizău – Episcop Greco-Catolic de Maramureș).
Este ceva ce este greu de conceput astăzi și nu s-a mai întâmplat în istorie, ca o întreagă generație de arhierei, păstori ai unor comunități să fie arestați și împreună cu ei, o întreagă comunitate anihilată.
Se spune că toate generațiile își au aura lor. Această generație a episcopilor are într-adevăr o aură strălucitoare, care a fost confirmată în urmă cu cinci ani, la Blaj pe Câmpia Libertății, unde prezența Papei Francisc în cadrul celebrării liturgice, în mod solemn, în numele Bisericii Catolice, îi recunoaște și îi ridică la cinstea Altarelor pe acești vrednici părinți, ai noștri arhierei. Suntem într-un moment în care ne oglindim în această aură a jertfei, iubirii față de Hristos, față de comunitate și de valorile unei țări, unei comunități.”
„Am venit cu mult respect la vernisajul acestei expoziții, pentru că discutând de mai multe ori cu organizatorii am realizat că este un moment cu totul deosebit: este acest arc de timp în care episcopii noștri Greco-Catolici au fost arestați. De acolo a început totul … (P.S. Virgil Bercea – Episcop Greco-Catolic de Oradea), au început viețile frânte, aripile răvășite, visurile înmormântate.
L-am auzit pe PS Alexandru Todea care spune după ce s-a întors din pușcărie «Toată suferința noastră o oferim lui Hristos», iar dacă ne uităm prin cele scrise, ceea ce am moștenit de la PS Hossu când zicea Preasfințitul Frențiu, «suntem aici ca să suferim». Ce simplu și dezarmant! Ce simple cuvinte! Acum, când privim aceste panouri care relatează și explică diverse momente din viața acestor episcopi, această culoare ternă te face să intri în ceea ce ei au suferit și apoi, împreună cu ei, toți ceilalți care au rămas pe acasă. Câte familii! Câți copii! Nu doar greco-catolici. Să nu uităm, dragilor, uitarea distruge! Neuitarea ne ajută să mergem înainte… Vedeți aceste panouri și dincolo de ele a fost o viață: apoi suferința, moartea, apoi ridicarea la cinstea altarelor. Toată suferința pentru Hristos! Dacă noi reușim astăzi să intrăm în această logică înseamnă că suntem urmași demni, dacă nu, greșim total. Drumul nostru acesta este: acolo este izvorul, în sfințenia acestor martiri, în acești sfinți ai pușcăriilor.”
„Nu este o expoziție ca oricare, este o expoziție pe care muzeul nostru nu avea dreptul să o ocolească (Dr. LIVIU MARTA – Managerul Muzeului Județean Satu Mare), atât pentru faptul că (om fi noi la marginea geografică a unei națiuni) ne aflăm în inima a ceea ce însemnat și înseamnă confesiunea Greco – Catolică. Asta pentru că … știm cu toții … românii din această parte de țară erau cam toți Greco – Catolici, dar dincolo de semnificațiile momentului știm cu toții că dincolo de cantitate, cum a spus Părintele Episcop, este și o mare calitate a sufletului românesc din această regiune, legat de Biserica Greco – Catolică. Oarecum, păstrând proporțiile, și muzeul este un fel de biserică. Aici când intrăm ne rupem de cotidian și coborâm în trecut dar este foarte important ca în această coborâre să nu găsim ură și pizmă, ci să găsim astfel de personalități cum sunt episcopii comemorați astăzi, care de acolo de jos din trecut ne ridică tot mai sus și ne îndeamnă spre fape bune”.
Apel la neuitare
Mă aflu la final de reportaj, dar nu pot încheia acest demers fără ca să subliniez că toate abuzurile despre care s-a vorbit în material, s-au petrecut sub înalta atenție și oblăduire a regimului comunist din România, la indicațiile Uniunii Sovietice. „Într-o ţară ocupată de Armata Roşie şi supusă izolării în lagărul comunist, Biserica Unită cu Roma era condamnată. Planul era trasat de la Moscova, etapele dinainte stabilite, iar tovarăşii de drum ţinuţi departe de consecinţele finale, totul la ordinul Moscovei, după o reţetă aplicată deja de Stalin în Ucraina de Vest, unde existau milioane de greco-catolici. Opoziţia fusese reprimată prin anchetele KGB. (Sursă: https://www.digi24.ro/fara-categorie/cum-au-interzis-comunistii-biserica-greco-catolica-310802)
Revenirea la memorie este necesară, măcar în ultimul ceas, deoarece datele geopolitice actuale par să ne semnaleze revenirea pe scena politică europeană a ideologiilor de extremă stânga, războiul din Ucraina și recrudescența comunismului contemporan, sub diferite măști așa zise creștine, ne/aducând altceva decât minciuna dictaturii sub alte fațete.
Fie ca mijlocirea celor șapte Fericiți Episcopi Martiri Greco-Catolici să ne aducă răspuns bun la înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos.
Rugați-vă pentru noi!
Valeriu Ioan
senior editor „Verticali pentru România”
vicepreședinte Filiala Satu Mare a UZPR
Articol preluat de pe pagina web, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România
