Hramul Parohiei Noroieni – 2024
„Nașterea ta, Preacurată, Maica Soarelui, veselește lumea toată, Maica Soarelui…” Prin cântarea acestei frumoase pricesne, creștinii exprimau propria lor mulțumire celebrând unul din misterele vieții Preacuratei Fecioare Maria, la început de an bisericesc. Credincioșii greco-catolici din Noroieni, comunitate pusă sub oblăduirea maternă a Maicii Sfinte, și-au sărbătorit hramul bisericii. Cum nici o sărbătoare nu poate fi deplină dacă nu adună laolaltă multe suflete rugătoare, au răspuns chemării preoți și laici deopotrivă, fii ai satului sau oaspeți bineveniți.
Celebrarea Sfintei Liturghii, care a avut loc în Duminica după înălțarea Sfintei Cruci, a adus la Noroieni prezența protopopului de Satu Mare, părintele Eduard Fischer, care i-a avut alături pe confrații slujitori pr. Ionel Jurja de la Parohia Odoreu, pr. Ovidiu Bârle de la Parohia „Sfântul Francisc” din Satu Mare, Pr. Nicușor Glodan de la Parohia Hrip – Rușeni, respectiv parohul comunității, pr. Armand Dan.
În cuvântul de învățătură părintele protopop Eduard Fischer a surprins periplul teologic al misterului Crucii, care este elementul fundamental al Economiei mântuirii. Sacrificiul Crucii, prefigurat în Vechiul Testament prin sarpele de aramă, pe care Moise l-a fixat pironit pe un lemn înălțat deasupra poporului, va fi momentul fondator al Împărăției lui Dumnezeu începută prin Biserică, care se naște pe Calvar. Prin jertfa mântuitoare, Cel coborât din cer, acum coborât prin moarte în cele mai de jos, va sui în gloria cerească a Dumnezeului-Tată întreaga umanitate, care poate fi astfel glorificată prin aceeași înviere. La această comuniune este chemată întreaga suflare omenească, care prin asumarea urmării lui Cristos, își poartă crucea mânturii spre dobândirea vieții veșnice. Un exemplu desăvârșit în acest sens a fost Preacurata Fecioară Maria, care și-a împlinit întreaga ei existență pământească „sub semnul Crucii” atât în privința propriilor încercări umane, cât și prin tot ceea ce trebuia să îndure legată de misiunea Fiului ei preascump. Acestei maternități protectoare, mijlocitoare și iubitoare fără de margini, trebuie să i se încredințeze întreaga vocație creștinească a celor răscumpărați.
Prin grija și bunăvoința primitoare a gazdelor, la finalul Sfintei Liturghii, s-a organizat nelipsita agapă frățească, prin care s-a continuat bucuria comuniunii pricinuite de sărbătoarea hramului bisericii.
